Descrierea acestui scenariu se concentrează pe un moment aparent simplu, dar plin de promisiune și mister: un dinozaur stând pe un scaun. În această imagine, trecutul își întinde brațele către prezent, iar imaginația ne poartă într-un teritoriu care nu este al nostru. 

În mintea noastră, privim un dinozaur gigantic, cu solzii săi încrețiți de-a lungul pielii preistorice, așezat pe un scaun mic, fragil. Contrastul dintre aceste două elemente - forța primordială a dinozaurului și fragilitatea obiectului uman - este copleșitor. Întrebările izbucnesc: Cum a ajuns acolo? Ce gânduri îi trec prin minte? Este o ilustrație a paradoxurilor între vechi și nou, puternic și vulnerabil.

În jurul său, decorul poate fi un amestec ciudat de spații temporale și culturale: poate că se află într-un muzeu, cu oameni moderni care îl privesc cu uimire și respect, sau poate că este un personaj dintr-o lume imaginară, un univers paralel în care dinozaurii supraviețuiesc împreună cu oamenii. Indiferent de context, imaginea este una captivantă, care stârnește curiozitatea și stimulează imaginația.